Imi place sa merg cu trenu’

Noiembrie 24, 2007

Dacă serviciile CFR ar fi ireproşabile nu cred ca ar fi atât de plăcut sa mergi cu trenul. De ce îmi place sa merg cu trenul? Pe lângă babele care urla sa închizi geamul ca le trage curentu’ (pai daca altceva nu le trage…), pe lângă mirosul de carpaţi fără filtru şi roşii stricate, ajungi în unele cazuri sa cunoşti oameni plăcuţi. Motivele de deschis discuţia sun diverse dar de foarte multe ori sunt critici – se bazează pe faptul ca daca avem „inamici” comuni putem fi aliaţi. In general sunt prieteni de unica folosinţă. Dar nu tot timpul…

De ce am scris ca îmi place cu trenul: puteam să înjur CFR-ul în 20 de pagini cu uşurinţă, dar am zis sa mă mai uit şi la partea plină a paharului.

Anunțuri

…and the city

Noiembrie 24, 2007

Praf, boschetari, zgomot, cersetori, oameni, tigani, aglomeratie,
stres, nervi, autobuze, iar aglomeratie; oameni cu casti, oameni cu fitze,
oameni cu ziare, oameni cu cearcane, oameni cu fetze, oameni cu caini,
oameni prosti, oameni cu vieti, oameni cu vise; claxoane, alarme,
injuraturi spuse cu ura din tot sufletul, gaturi frante dupa fete cu fese,
vise frante de nevoia de bani, vieti pierdute din prostia altora;
cladiri, strazi, semafoare, trotuare, noapte, lumini, sperante.