Bloggeru’ dezinteresat

Modelul bloggerului dezinteresat… Toţi bloggerii care scriu pentru ca trebuie sa scrie, nu din pasiune, nu pentru publicitate şi bani, nu pentru a lasă o idee, toţi sunt dezinteresaţi. Majoritatea scriu pentru că sunt persoane publice şi “dă bine la imagine”, sau e prevăzut în fişa postului sau orice alt motiv idiot pentru care un om s-ar forţa să scrie deşi nu simte nevoie, să scrie în scârbă, cum fac eu acum. De ce scriu eu şi mai precis de ce sunt dezinteresat? Nu mă obligă nimeni să scriu şi totuşi o fac, nu simt nevoia să mă exprim mereu în scris, dar uneori nu pot să mă lipsesc de forma asta newage-istă de exprimare şi mai presus mă doare în bască de trafic şi cititori; da, mă doare în bască de tine, cel care dintr-o întâmplare nefastă ai ajuns pe aici şi iţi dai cu părerea ca un mare cunoscător, de parca tu ai fi inventat blogging-ul altogether. Şi scriu. Scriu pentru că e mai uşor să ţii un monolog decât un discurs, pentru că mă ajută să-mi dau formă mai uşor ideilor, care altfel se plimbă speriate haotic prin mintea mea devianta, ca vagi pete de culoare ce se amesteca una cu alta şi într-un final abrupt se pierd degeaba. “Hai marş că m-am distrat destul cu voi.”